La 9/21 sept 1878 s-a decis ca principele Carol să poarte titlul de Alteţă Regală, ceea ce a semnificat afirmarea unui nou statut internaţional p/t Ro. Ulterior, guvernele europene au recunoscut noul titlu oficial. Consolidarea poziţiei internaţionale a ţării după cucerirea independenţei de stat a permis proclamarea Ro ca regat la 10/22 mai 1881, cînd regele Carol I şi regina Elisabeta au fost încoronaţi. Parlamentul a devenit cadrul unor importante dezbateri, ce au vizat direcţiile de dezvoltare ale ţării, încurajarea economiei, perfecţionarea cadrului legislativ, susţinerea mişcării naţionale a românilor din provinciile aflate sub dominaţie străină. Ca o ilustrare a caracterului democratic al regimului politic din Ro s-a manifestat pluralismul politic. Principalele partide politice au urmărit apărarea libertăţilor democratice înscrise în constituţia din 1866. Toate partidele politice s-au preocupat de adoptarea unei strategii favorabile dezvoltării Ro. În această perioadă s-au cristalizat principalele formaţiuni politice, şi anume Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator. Guvernele aflate la conducerea ţării în această perioadă s-au preocupat de adoptarea de măsuri privind consolidarea statului naţional român. Nu au lipsit însă nici insinuările, violentele verbale, afacerile politice, crizele de guvern, dezbaterile furtunoase. Prin aplicarea rotativei guvernamentale, liberalii au guvernat alternativ cu conservatorii. O dată cu cîştigarea independenţei de stat a Ro, în timpul guvernarii liberale din 1876-1888 s-a trecut la materializarea programului de modernizare a societăţii. Astfel, au fost adoptate legi cu caracter economic, privind rezolvarea urmărilor afacerii Stroussberg, responsabilitatea ministerială (1878), organizarea comunelor (1878;1882), a armatei (1878;1883), a învăţămîntului (1878;1883). De asemanea s-a obţinut recunoaşterea internaţională a independenţei şi s-a reglementat succesiunea la tron. O vasta activitate politica s-a desfaşurat în jurul modificării Constituţiei din 1866. În 1884, deşi numărul colegiilor electorale a fost redus la trei, s-a menţinut votul cenzitar. În acelaşi an s-a votat legea Domeniilor Regale, prin care regele şi familia sa au fost înzestraţi cu 12 proprietăţi care aveau suprafaţa de 118 286 hectare teren arabil şi păduri. În 1885, Biserica Ortodoxă Ro şi-a proclamat autocefalia faţă de Patriarhia ecumenica de la Constantinopol, fapt cu implicaţii pozitive asupra suveranităţii naţionale. În 1888, ,,opoziţia unită” a dus la caderea guvernului liberal, moment din care, pînă în 1895, la conducerea ţării s-au aflat conservatorii şi junimiştii. Au fost votate legi privind problema agrara, bogăţiile naturale, statutul clerului. În 1895 Parlamentul adopta legea minelor, care reglementa exploatarea bogăţiilor subsolului şi introducea măsuri privind ocrotirea socială. Guvernarea liberală dintre1895 şi 1899 s-a desfăsurat sub semnul dificultăţilor legate de problema Dunării, ale mişcării memorandiste şi susţinerii mişcării de eliberare naţională. Între 1899-1901, guvernarea conservatoare s-a confruntat cu necesitatea unor noi împrumuturi externe, afacerea Hallier, legată de lucrările de modernizare ale portului Constanţa, urmările unor răscoale ţărăneşti.I-au urmat la putere între 1901 şi 1904 liberalii, care au adoptat legea meseriilor(1902) şi legea băncilor populare(1903). Răscoala din 1907 a determinat o gravă criză în societatea rom. Sub semnul său s-au desfăşurat guvernările conservatoare (1905-1907) şi liberală (1907-1910). Se impuneau de urgenţă măsuri politice menite sa rezolve problema agrară. În ciuda unei legislaţii agrare bogate, gradul său de cuprindere nu a rezolvat această cerinţă primordială p/t progresul Ro. În 1913 liberalii au anuntat, în programul electoral, ca se impunea întroducerea votului universal, exproprierea marilor proprietăţi agricole şi împroprietărirea ţăranilor. În 1914 Parlamentul a luat în dezbatere proiectele de reformare şi modificare în acest sens a Constituţiei. În luna decembrie, liderul liberal Ion I.C. Brătianu a propus însă amînarea dezbaterilor, pînă la terminarea razboiului. Viaţa politica a fost oglinda fidelă a consolidării statului român, aflat pe drumul modernizării. S-a făurit o democraţie parlamentară care a favorizat fructuoase dezbateri de idei în jurul problemelor cardinale ale Ro moderne.