Cauzele semnării tratatului: După Congresul de la Berlin din 1878 au urmat ca relaţiile germano-austroungare să se îmbunătăţească şi mai mult. După acel congres, diplomaţia Europeană capătă un nou aspect, cel puţin pe perioada anilor 1878-1890. În această perioadă arbitru în Europa rămânea a fi Germania. După anul 1878 ca şi după 1871 scopul principal al Germaniei era izolarea Franţei şi desigur că împiedicarea unei alianţe franco-ruse. După Congresul de la Berlin, Germania se aştepta la anumite pretenţii venite în special din partea Imperiului Rus, aceste pretenţii urmau să fie îndreptate spre nerealizarea celor prevăzute anterior la Berlin. Evenimentul din 1878 au făcut ca atât autorităţile ruse (mai ales Gorciakov şi ţarul Alexandru II) cât şi presa de aici priveau cu ochi răi Imperiul German. Ca urmare nemulţumirea rusă s-a resimţit la rezistenţa bosniacilor în faţa trupelor aunstroungare. Acea politică rusă dusă de Alexandru II, l-a făcut pe Franc Iosif să ceară sprijinul Germaniei. Acest gest mergea la faptul creierii unei alianţe bilaterale germano-austroungare. Cu atât mai mult Austroungaria simţea pericolul iredentismului italian. La sfârşitul anului 1878 Curtea de la Viena îşi manifesta tendinţele germanofile fiind de acord să facă unele modificări în Pacea de la Praga din 1866 (pct 5). În vara anului 1879 ajutorul diplomatic German, a permis mai uşor Austroungariei să preia sandjacul Novo-Bazarskii (acesta a fost ocupat în septembrie după Bosnia).

Semnarea tratatului: În august 1879la întâlnirea dintre Adrashi şi Bismarck s-au pus bazele acelui tratat bilateral. Conform tratatului, ambele imperii intrau în alianţă pentru a impune recunoaşterea tratatelor existente. Fiecare din ele, în caz că ar intra într-un conflict armat cu un stat vecin şi acesta ar primi ajutor de la un al III-lea stat, atunci acest al III-lea stat ar fi trebuit menţinut. Aceasta însemna că se accentua în acel punct o poziţie împotriva Rusiei şi Franţei. Acordul chiar dacă nu era privit cu ochi buni de Wilhelm I, totuşi la insistenţa lui Bismarck el a fost semnat la 15 octombrie 1879.

Urmările tratatului: Ca răspuns la această alianţă se preconiza înfiinţarea unei ligi care-ar fi in opoziţie compusă din Franţa, Rusia şi Anglia. Apariţia lui Gladson pe arena politică, făcea o îmbunătăţire a relaţiilor cu Franţa şi Rusia. Astfel în 1880 el ajuta Rusia în problema Muntenegrului (unde Rusia trebuia să-şi impună influenţa) care era vizată la Congresul de la Berlin. În 1881 Anglia reuşeşte să impună Porţii să cedeze o parte a Epirului şi Tersaliei Greciei. La 13 martie 1881 Alexandru al II-lea a fost asasinat, iar la tron vine Alexandru III care avea o antipatie deosebită faţă de Germania, astfel posibilitatea creării unei alianţe dintre Franţa, Rusia şi Anglia era încă reală.