La începutul epocii moderne cea mai mare parte a Americii (o parte a Americii de Nord, America Centrală, America de Sud, insulele din Marea Caraibilor) erau colonii ale Spaniei. Portugalia stăpânea Brazilia. Unele teritorii neînsemnate, dar importante pentru întreţinerea bazelor maritime aparţineau Angliei, Franţei şi Olandei. Din punct de vedere economic coloniile latino-americane erau foarte înapoiate. Locuitorii se ocupau cu agricultura şi vităritul, dar aceste ramuri ale economiei nu erau stimulate de colonizatori. Aproape toate pământurile arabile aparţineau moşierilor şi plantatorilor creoli. Ei cultivau, folosind munca sclavilor, trestie de zahăr, cafea, bumbac, indigo şi altele, prin exportul cărora comercianţii monopolişti şi guvernul spaniol acumulau venituri foarte mari. Industria coloniilor era slab dezvoltată. Metropola interzicea producţia şi prelucrarea fierului. în schimb, mai ales în Mexic şi Peru, se extrăgea mult aur şi argint, iar în Brazilia – aur şi diamante, comercializate în lumea întreagă. Veniturile metropolei şi ale stăpânilor de mine erau fabuloase. Economia coloniilor portugheze era în mare măsură sub influenţa Angliei. Coloniştii nu aveau dreptul de a face comerţ cu statele străine şi de aceea se ocupau cu comerţul de contrabandă. Politica economică a metropolei ducea la stagnarea dezvoltării capitalismului în colonii. Populaţia coloniilor era lipsită de drepturi politice. Puterea supremă aparţinea vice-regilor, numiţi de rege. Ei conduceau coloniile cu ajutorul guvernatorilor de provincii. Funcţia administraţiei consta în strângerea impozitelor şi respectarea legilor coloniale, adoptate de metropolă, precum şi în îmbogăţirea administraţiei, în rândurile căreia domnea corupţia.
In Brazilia regimul social-economic se baza pe sclavie. Populaţia coloniilor plătea mari impozite şi în folosul bisericii catolice, carcera ocrotită de stat şi aplica pe larg inchiziţia. În coloniile engleze, franceze, precum şi colonia engleză Surinam, pământurile arabile le aparţineau plantatorilor albi, aristocraţilor şi comercianţilor bogaţi, care cultivau mai ales trestia de zahăr. Majoritatea populaţiei din aceste colonii o alcătuiau sclavii negri. Coloniile erau conduse de guvernatori, numiţi de metropolă. în administraţia locală rolul principal îl jucau plantatorii bogaţi. Coloniile plăteau anual un anumit impozit în vistieria metropolei.