APPLY FOR THIS OPPORTUNITY!
Or, know someone who would be a perfect fit? Let them know!
Share / Like / Tag a friend in a post or comment!
To complete application process efficiently and successfully, you must read the Application Instructions carefully before/during application process.
Statele pot fi din punct de vedere al organizării lor fie unitare, fie compuse.
a) Statele unitare se caracterizează prin existenţa unui singur sistem de organe ale puterii, administraţiei şi justiţiei.Deşi este împărţit în unităţi teritoriale, pentru nevoi de administrare, statul unitar se prezintă ca un tot, pe plan intern şi extern nici una din unităţile sale teritoriale neavând atribuţii paralele, concurente sau exclusive în raport de organele centrale.
Existenţa unui anumit grad de autonomie administrativă locală a autorităţilor teritoriale, în cadrul descentralizării administrative locale, nu afectează caracterul unitar al unui stat.
România este un stat unitar, ca şi majoritatea statelor lumii.
b) Statele compuse
Sunt forme de asociere a două sau mai multe state.Prin structura lor complexă ele pun probleme speciale în legătură cu calitatea de subiect de drept internaţional şi au cunoscut de-a lungul istoriei forme diferite.
Uniunea personală reprezintă asocierea a două state suverane care rămâneau complet autonome, dar erau conduse de un singur monarh, ca urmare a succesiunii la tron, a unor alianţe matrimoniale, sau a unor aranjamente speciale.Fiecare stat membru al uniunii îşi păstra sistemul propriu de organe interne, rămânând subiect distinct de drept internaţional, având reprezentanţe proprii, încheind tratate internaţionale etc, chiar dacă, având în frunte un şef de stat unic, duceau de regulă o politică externă comună.Exemple: Polonia şi Lituania (1386-1569), Olanda şi Luxemburgul între 1815-1890, Muntenia şi Moldova ca Principatele Unite în perioada 1859-1861, precum şi majoritatea monarhiilor europene in diferite perioade ale Evului Mediu, până în epoca modernă.
Uniunea reală este o asociaţie a două state care au în frunte acelaşi monarh, dar şi organe comune de reprezentare în relaţiile cu alte state.Uneori ele pot evea organe comune în domeniul apărării sau cel al finanţelor.Din punct de vedere constituţional, legislativ şi administrativ statele componente se prezintă ca entităţi distincte , iar în raporturile dintre ele sunt bazate pe dreptul internaţional, deşi impreună formează în raporturile cu alte state un singur subiect de drept.Exemple: Austria şi Ungaria între 1867-1918, Danemarca şi Islanda (1918-1944), Muntenia şi Moldova (1861-1862).
Confederaţia este o uniune de state independente, care îşi păstrează atât suveranitatea internă, cât şi cea externă.
Confederaţia se stabileşte printr-un tratat între statele componente, are un organ comun sub forma unei adunări deliberative, iar puterile conferite confederaţiei se limitează numai la statele componente, nu şi la cetăţenii lor.
Deşi nu constituie un stat, confederaţia are ea însăşi calitatea de subiect distinct de drept internaţional.Organul comun al confederaţiei a fost în general împuternicit să încheie tratate şi să aibă dreptul de a trimite şi a primi reprezentanţi diplomatici.
Cele mai importante confederaţii cunoscute – S.U.A.(1778-1787), Confederaţia germanică (1815-1866) şi Confederaţia elveţiană (1291-1793 şi 1815-1898) s-au transformat ulterior în state suverane.
Federaţia este o uniune de state în care fiecare membru îşi păstrează o anumită organizare proprie, dar există organe comune permanente cu caracter legislativ, administrativ şi judiciar, competente pe întreg teritoriul ţării şi asupra tuturor cetăţenilor.
Federaţia constituie subiect unic de drept internaţional, participând în cadrul relaţiilor internaţionale în nume propriu, statele membre putând avea însă şi ele, într-o măsură limitată, aceste drepturi.
Exemple de state federale: S.U.A., Canada, Argentina, Germania, Austria, Elveţia, Iugoslavia, iar până nu demult U.R.S.S. şi Cehoslovacia.
Asociaţiile de state au reprezentat rezultatul unei evoluţii spre desprinderea statelor din imperiile coloniale, în virtutea cărora se menţineau unele legături între statul metropolă şi fostele state coloniale.
Tipice în această privinţă sunt Commonwealthul, constituită de Anglia şi fostele ei colonii, care a evoluat de la Comunitatea britanică de naţiuni (1776-1949) la Comunitatea de naţiuni, care dăinuie şi astăzi, şi Uniunea franceză (1946-1954).
Statele dependente sunt rezultatul subjugării statelor mai slabe de către statele puternice.Din punct de vedere al calităţii lor de subiect de drept internaţional ele sunt caracterizate ca state semisuverane sau ca state fără suveranitate deplină.
Principalele forme sunt vasalitatea şi protectoratul.
Vasalitatea reprezintă o formă de dependenţă tipică evului mediu, constând în extinderea relaţiilor nobiliare de la suzeran la vasal la raporturile dintre state. Aceste raporturi au evoluat de la dependenţa deplină până la o anumită autonomie, pe plan internaţional statul vasal fiind reprezentat de statul suzeran.
Suzeranul încheia tratate care se aplicau şi vasalului, acesta neavând calitatea de subiect de drept internaţional.
Statul vasal trebuia să-i plătească statului suzeran o anumită contribuţie în bani sau bunuri, nu avea dreptul de a bate monedă, era obligat să participe la război alături de statul suzeran etc.
În prezent nu mai există state vasale.Au fost vasale unele state indiene faţă de Anglia până în 1947, dar tipică este vasalitatea otomană care s-a exercitat asupra mai multor state, între care Egiptul, Serbia şi Muntenegru, Bulgaria şi, în anumite perioade, Ţările Române.
Protectoratul se deosebeşte de vasalitate prin aceea că statul protejat tranferă în baza unui tratat statului protector conducerea relaţiilor sale externe.Statul protector este abilitat să reprezinte statul protejat în relaţiile externe, încheia în numele lui tratate, primea şi acredita reprezentanţi diplomatici, stabilind un control strict asupra politicii sale externe.
A fost îndeosebi o formă de dependenţă cu caracter colonial (Franţa-Maroc şi Tunis;Anglia-Aden şi Tunis etc.).Într-o situaţie similară s-au aflat teritoriile sub mandat şi sub tutelă, devenite astăzi independente.
În prezent există unele forme de protectorat asupra unor state mici: al Franţei asupra Statului Monaco;al Elveţiei asupra Lichtensteinului şi al Italiei asupra Statului San Marino.
How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter
!-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!