• Tue. Jul 16th, 2024

TrainingsNews

Jobs/ Internships/ Trainings

Primul război mondial în România

Feb 16, 2018
APPLY FOR THIS OPPORTUNITY! Or, know someone who would be a perfect fit? Let them know! Share / Like / Tag a friend in a post or comment! To complete application process efficiently and successfully, you must read the Application Instructions carefully before/during application process.

“ Arhiducele Franz Ferdinand , prinţul moştenitor al Austro – Ungariei şi soţia sa , Sofia de Hohenberg , sosiţi în Bosnia cu ocazia manevrelor de vară ale armatei austro-ungare , pe timpul desfăşurării ceremoniei de primire ce a avut loc la primăria oraşului Sarajevo , au fost asasinaţi de către Gavrilo Princip , naţionalist sîrb , (“Atentatul de la Sarajevo “) , pretext folosit de Puterile Centrale pentru declanşarea primului război mondial . Evenimentul a “surprins” cercurile guvernamentale austro-ungare care şi-au “pierdut capul” , cu toate că familia imperială nu a fost prea “emoţionată” din cauza lipsei de simpatie pentru concepţiile liberale ale moştenitorului la coroana imperială . Atitudinea s-a concretizat în organizarea unor funerali de “clasa a treia” , fără a se declara doliu naţional , Viena rămînînd “Viena valsurilor” . De aceea , a rămas o enigmă faptul că atît autorităţile militare , cît şi cele civile şi administrative din Sarajevo nu au luat nici o măsură pentru a evita orice încercare de atentat .”
  Războiul României declarat în vara anului 1916 , pentru eliberarea provinciilor istorice româneşti – Ardealul , Banatul , Crişana , Maramureşul şi Bucovina – de sub cotropirea monarhiei dualiste austro – ungare , ca război just , naţional , a fost purtat de întregul popor român . Mobilizarea decretată în seara zilei de 14/27 august 1916 , cînd s-a trimis la Viena declaraţia de război a româniei către Austro – Ungaria , a fost însoţită de un entuziasm de nedescris . Chiar în noaptea decretării mobilizării , conform planului de operaţiuni , dinainte stabilit , trupele române de acoperire au trecut Munţii Carpaţi , înaintînd pe toată întinderea zonei muntoase de la Dorna şi pînă la Orşova .
  În scurt timp de la intrarea României în război , armatele române au izgonit armatele austro-ungare din Braşov , Făgăraş , Sfîntu Gheorghe şi din alte localităţi ajungînd pînă în apropierea Sibiului şi Sighişoarei .
  Planul de operaţiuni , aprobat de conducătorii statului romîn , îşi fixa ca obiectiv strategic al forţelor armate române zdrobirea forţelor de rezistenţă austro-ungare în Transilvania şi înaintea rapidă în Cîmpia ungară , ceea ce permitea o scurtare simţitoare a frontului
                                                   
                                                        2.
romînesc , iniţial pe toţi Carpaţii , o joncţiune cu armatele ruse , cu repercusiuni dintre cele mai grave pentruarmatele Puterilor Centrale.
 Declaraţia de război a României neaşteptată de către Puterile Centrale , ca şi înaintea fulgerătoare a armatelor sale în Transilvania a constituit un ajutor de mare preţ francezilor , unde la Verdun armatele germane erau într-o puternică ofensivă .
  Neputînd rezista singure împotriva trupelor române , unităţile austro-ungare pe frontul din Transilvania au fost întăritecu puternice divizii garmane , aproape 40 , scoase de pe frontul de vest .
  Dar ofensiva victorioasă a armatelor române a fost oprită . Aceasta din cauza aliaţilor României – Marile Puteri , Rusia , Franţa , Anglia şi Italia , care nu şi-au respectat obligaţiile asumate cu ocazia încheierii , în august 1916 , a convenţiei militare cu guvernul român . În primul rînd , în profida obligaţiilor semnate şi de şeful Statului Major al armatelor imperiale ruse , Alexeev , ofensiva pe frontul rusesc a armatelor ţariste conduse de generalul Brussilov nu a continuat cu vigoare , ceea ce a avut urmări dintre cele mai negative . Multe din unităţile militare ale Puterilor Centrale rămînînd disponibile , de pe acest front , au fost aduse pe frontul român .
  Starea populaţiei din teritoriul ocupat de către Puterile Centrale era deosebit de grea . Comandamentul german a organizat jefuirea sistemativă a bogăţiilor ţării şi a populaţiei .
 Autorităţile de ocupaţie au achiziţionat întreaga producţie de cereale, toate produsele alimentare şi petrolifere . Numai pe căile ferate au fost scoase din ţară 1 768 552 de tone produse petrolifere , 1 400 000 de capete de bovine , 4 600 000 de ovine etc. . La toate acestea se adaugă produse textile , piei ş.a.
  În întreprinderile industriale, are fuseseră militarizate , s-a introdus un adevărat regim de muncă forţată , iar ţăranii erau jefuiţi de cereale , vite , erau siliţi să lucreze pe moşii în favoarea ocupanţilor ; în timp ce populaţia primea , pe bază de cartelă , raţii de hrană cu totul neîndestulătoare , produsele jefuite erau transportate în Germania . 
  Împotriva populaţiei au fost folosite metode teroriste : multe sate şi oraşe au fost incendiate  şi devastate , locuitorii au fost arestaţi  şi ,
                                                         
                                                       3.
după un simulacru de judecată , au fost deportaţi în Germania, unii fiind executaţi .                                 
  În vara anului 1917 , în cadrul planului general de ofensivă a Antantei , armatele române , refăcute şi înzestrate cu aportul tehnic şi militar al Franţei şi Angliei , au pornit de pe frontul din Moldova , împreună cu armatele ruse , o contraofensivă puternică , menită să împiedice încercarea comandamentului armatei germane de a sparge frontul româno-rus , de a ocupa întreaga Moldovă şi de a-şi croi drum spre Ucraina .
   Luptele din vara anului 1917 s-au încheiat cu înfrîngerea trupelor Puterilor Centrale pe frontul din Moldova . Principalul factor în obţinerea acestei victorii i-a constituit vitejia soldaţilor români , care au luptat cu eroism , animaţi de dorinţa de a împiedica ocuparea întregului teritoriu al ţării , de a-şi elibera căminele cotropite .
  României i-a fost impus de către Puterile Centrale le 28 noiembrie / 9 decembrie 1917 un armistiţiu provizoriu . Găsindu-se cu armatele sale singură în “triunghiul morţii” , întrucît de jur împrejurul ţării care mai rămăsese liberă , în Moldova , se aflau unităţi ale Puterilor Centrale , forţe armate deosebit de puternice şi fiind părăsită de aliaţii săi din Antantă , cu care încheiase tratate , România a fost pusă în împosibilitate să facă altceva decît să trateze forţat cu inamicul şi să semneze le 20 februarie / 8 martie 1918 la Buftea un tratat preliminar de pace , care a stat la baza tratatului înrobitor de la Buftea – Bucureşti din 24 aprilie / 7 mai 1918 , tratat imperialist , prin care nu numai că i se răpea împortante teritorii şi i se nega independenţa , dar Germania , mai ales , tindea să facă din România o colonie a sa . Se încerca să se anuleze toate drepturile poporului român incluse în tratatele internaţionale de la 1393 şi pînă la Congresul de la Berlin din 1878 .
  Lucrările Congresului au fost conduse de patriotul român Iancu Flondor , fost deputat român în parlamentul de la Viena . El a propus moţiunea prin care se hotăra : “Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare … cu regatul României” . Această moţiune a fost sprijinită de reprezentanţii Consiliilor minorităţilor naţionale din această provincie .
                                                     4.
  În ultimele luni ale anului 1918 cei peste 3 milioane de români din părţile Ardealului , Banatului , Crişanei şi Maramureşului , sub conducerea Consiliului Naţional Central Român de la Arad , hotărăsc a ţine o mare adunare naţională cu caracter plebiscitar , constituat , la Alba Iulia , pe ziua de 1 decembrie 1918 .
  Adunarea de la Alba Iulia , ca semn al marelui act de reunire a ţărilor române , sub Mihai Viteazul , este bine pregătită . În toate localităţile Transilvaniei , românii se întrunesc şi îşi aleg împuterniciţii delegaţi pe care îi învestesc cu acte semnate de obştea satelor , pentru a se face clar şi hotărît cunoscută tuturor dorinţa lor nestrămutată de a se uni cu ţara mumă .
  În acest fel le Alba Iulia , în ziua de 1 decembrie 1918 , la marea adunare naţională constituantă sosesc 1 228 de delegaţi cu drept de vot deliberativ pe lîngă o masă de peste 100 000 de români veniţi din toate  colţurile Transilvaniei pentru a întări actul de unire . De remarcat că din cei 1 228 de delegaţi , 150 erau reprezentanţi de drept ai muncitorimii române , iar din cei peste 100 000de participanţi , peste 10 000 o formau muncitorii , care au venit cu pancarde şi steaguri roşii de panglici tricolore , dovadă a înaltului patriotism de care a fost animată dintotdeauna clasa noastră muncitoare .
    În cadrul Marii Adunări Constituante de la 1 decembrie 1918 s-a adoptat istorica“Declaraţia de la Alba Iulia” .
   Astfel , prin lupta hotărîtoare a întregului nostru popor de pe ambele versante ale Carpaţilor s-a înfăptuit dorinţa cea mai arzătoare milenară , pe care patrioţi înflăcăraţi şi revoluţionari socialişti , grupaţi în jurul revistei “Dacia Viitoare” din anul 1883 au ţinut-o mereu trează , aceea a refacerii Vechii Dacii aşa cum ea fu , căci istoria şi dreptul , ţărîna de douăzeci de ori seculară în care sînt îngropaţi strămoşii dau dreptul românilor de a aspira la o Dacie Română .
How to Stop Missing Deadlines? Follow our Facebook Page and Twitter !-Jobs, internships, scholarships, Conferences, Trainings are published every day!