Dezvoltarea comerţului mondial

În ultimile decenii ale secolului XX, comerţul internaţional a cunoscut o expansiune puternică, devansând atât creşterea producţiei industriale, cât şi a PIB pe plan mondial.
În perioada 1950 – 1997, comerţul internaţional a crescut (în preţuri constante) de 87 de ori, în timp ce producţia industrială a crescut de 9.5 ori, iar PIB de 8.5 ori. Aceasta înseamnă că, pentru ţările lumii, o parte tot mai mare a producţiei se realizează pe seama exporturilor şi importurilor şi că interdependenţele dintre economiile naţionale, în domeniul productiv şi comercial, s-a intensificat.
Datoriile statului arată că procesul internaţionalizării nu s-a desfăşurat omogen în ansamblul economiei mondiale, astfel, în 1997, ponderea diferitelor grupe de ţări în comerţul internaţional a fost:
 ţările dezvoltate  67 %;
 ţările în curs de dezvoltare  30 %;
 ţările cu economie în tranziţie  4 %.
Prin urmare, procesul de internaţionalizare s-a realizat inegal pe glob, manifestând o concentrare puternică a interdependenţelor dintre ţările dezvoltate (în cadrul triadei SUA – Europa Occidentală – Japonia). Ponderea celor trei state în comerţul internaţional, în 1997, a fost:
 Europa Occidentală – 38 %;
 SUA – 14 %;
 Japonia – 7 %.
Factorii ce au determinat această dezvoltare a relaţiilor comerciale internaţionale, în perioada contemporană, sunt:
a) Progresul tehnic impetuos (în a doua jumătate a secolului XX)
Acesta a avut un impact direct şi asupra comerţului internaţional. În domeniul economic aceste influenţe sunt sintetizate în sintagma “economia informaţională”, care se bazează pe:
 industria tehnicii informaţionale (semiconductoare, calculatoare, electronica de consum, telecomunicaţii automatizarea industrială electronica auto si medicală);
 biotehnica – având ca centru tehnica genetică;
 industria noilor materiale;
 sistemul energetic – bazat pe forme de energie reînnoibile şi nepoluante;
 tehnica mediului;
 tehnica spaţială.
Progresul tehnic determină, în mod direct, adâncirea diviziunii internaţionale a muncii şi, mai ales, a specializării intraindustriale.
Impactul progresului tehnic este limitat în ţările şi zonele în care se afirmă şi se valorifică avansul tehnologic.