Actul Unic European constituie prima mare modificare a Tratatelor originare ale Comunităţilor Europene, prin care au fost extinse competentele CE. Rezultat al unei Conferinţe Interguvernamentale desfăşurată între 9.sept 1985 si 17.febr.1986, AUE a intrat în vigoare la 1.iulie.1987, după ratificarea sa de către toate statele membre ale Comunităţii. Principalele sale elemente de noutate constau în introducerea în Tratat a unor dispoziţii privind reforma instituţiilor comunitare (extinderea votului cu majoritate calificată, recunoaşterea oficială a Consiliului European, consacrarea denumirii de « Parlament European », asocierea acestuia din urmă la procesul legislativ prin introducerea procedurii de cooperare cu Consiliul UE si Comisia Europeană, crearea Tribunalului de Primă Instanţă), lărgirea competentelor comunitare (în principal la domeniul social) si codificarea dispoziţiilor privind Cooperarea Politică Europeană (CPE) care există de facto din 1970, pe baza căreia Tratatul de la Maastricht a introdus Politica Externă si de Securitate Comună (PESC).