Putine peisaje se pot compara ca frumusete cu cel al padurii de pin, iarna. Priviti un palc de pini intr-o dimineata de iarna senina. Verdele acelor, zapada asternuta pe ramuri si albastrul profund al cerului dau un contrast de o frumusete care va va taia respiratia. Pe drept cuvant, pinul este considerat unul dintre cei mai frumosi si mai generosi copaci din lume. Da, ati citit bine: cei mai generosi. Cum poate fi un copac generos? In primul rand, prin puterea curativa a frunzelor, scoartei, rasinii, mugurilor si fructelor sale. In al doilea rand, prin energia pe care o emana, pentru ca dincolo de aparenta fizica, fiecare fiinta are si o tainica energie pe care o iradiaza in jur. Or, pinul este un adevarat generator de energie. Sanatoriile cele mai bune din Franta, din Elvetia ori din Anglia sunt plasate in vecinatatea unor vaste paduri de pin. S-a constatat ca pacientii care se plimba zilnic printre palcurile de arbori devin mai optimisti, au un tonus fizic mult mai ridicat, iar viteza de vindecare le creste simtitor. In randul radiestezistilor (radiestezia este disciplina care se ocupa cu masurarea bioenergiei), pinul este cotat cu cea mai puternica emanatie de energie vitala, dintre toate plantele din flora europeana.
La noi cresc multe specii de pin, dar cel mai frecvent intalnite sunt doua: pinul rosu si pinul negru. Pinul rosu (numit si silvestru – Pinus sylvestris) este un “var” de-al bradului, remarcandu-se prin scoarta sa cu nuante rosiatice si prin acele sale grupate cate doua intr-o teaca, mult mai lungi decat cele ale bradului si extrem de intepatoare. Pinul negru (Pinus nigra) a fost adus in Transilvania din Austria si Germania si este foarte asemanator cu cel silvestru autohton, doar ca are scoarta neagra si acele ceva mai lungi si la fel de intepatoare. Ambii pini au aceleasi proprietati terapeutice dintre care vi le prezentam pe cele mai valoroase:

PREPARATE PE BAZA DE PIN
Rasina si plamadeala de rasina in alcool Rasina de pin se recolteaza prin desprinderea cu cutitul de pe arbore, ea fiind intalnita in toate taieturile scoartei (pentru arbore, rasina joaca rolul de antiseptic si cicatrizant). Ea poate fi consumata ca atare sau, pentru a proteja dantura (substantele din rasina ataca smaltul dintilor), poate fi preparata cu alcool. Plamadeala de rasina se obtine foarte simplu: intr-un pahar cu alcool alimentar de minim 80¡ (altfel rasina nu se dizolva), se adauga 3-4 linguri de rasina de pin, amestecand foarte bine, asa incat sa se dizolve perfect. Dupa ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze, dupa care se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.

Siropul de pin De pe ramurile de pin proaspat culese (de cateva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic sa se evaporeze), se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planseta de lemn, cat mai bine, cu ajutorul unui tocator. Apoi, intr-un borcan de sticla cu capac si cu gura larga, se pune un strat gros de un deget de miere, dupa care se adauga un strat subtire si uniform de ace de pin apoi un nou strat de miere s.a.m.d. In final, deasupra ultimului strat de ace de pin se pune un strat gros de 2-3 degete de miere, dupa care se inchide borcanul ermetic, cu capacul. Se lasa acest amestec in camara 2-4 saptamani, apoi se filtreaza, rezultand un sirop parfumat si cu efecte tamaduitoare deosebite. Siropul se face si primavara, din muguri, dar cel din ace culese in luna ianuarie este cel mai bogat in uleiuri volatile si, ca atare, are efectele tamaduitoare cele mai puternice in bolile respiratorii si in unele boli endocrine.

Baile cu cetini de pin Se pun 2-3 maini de ramuri tinere de pin cu tot cu ace, tocate bine, in jumatate de caldare de apa si se lasa sa macereze de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile sunt puse sa dea in clocot in inca 3-4 litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini de pin dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, asa incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active.

Alifia de rasina de pin Alifia de rasina de pin se obtine in casa, cu unt si cu ceara de albine. Se pune un pachet de unt (trebuie sa fie cat mai gras) intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-o alta oala curata, in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune (se gaseste in piata la apicultori), si se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este omogen, se adauga 2-3 linguri de rasina de pin. In Ardeal si Bucovina, femeile mestere mai puneau in compozitie si putina tamaie curata (vreo 2-3 bobite), care-i dadeau unsorii o aroma si o putere tamaduitoare aparte. Dupa ce se amesteca bine componentele, alifia se pune intr-un borcan sa se raceasca si se va pastra la rece.

BOLI CARE SE VINDECA PRIN TRATAMENT CU PIN Tuse, tuse iritativa, brosnita, astm, pneumonii (ca adjuvant) – se iau zilnic 3-4 linguri de sirop de ace de pin. Preparatul se inghite nediluat, incet, lasandu-l sa alunece pe gat. Suplimentar se fac bai cu cetini de pin sau masaj cu un unguent (poate fi luat din comert) in care s-au adaugat cateva picaturi de ulei de pin si aceeasi cantitate de menta (ambele uleiuri se gasesc la Plafar).
Traheita, traheobronsita, tuse uscata, iritativa – se face gargara cu o lingurita de plamadeala de rasina in alcool, diluata in jumatate de pahar de apa. La 10 minute dupa gargara, este foarte bine sa se inghita lent o lingurita de miere lichida sau, si mai bine, o lingurita de sirop de ace obtinut in miere.
Infectii reno-urinare grave, care nu raspund la alte forme de tratament, cistita cu sangerari, hematurie (urina in sange) – o jumatate sau o lingura de plamadeala de rasina de pin in alcool se dizolva intr-o jumatate de cana de apa si se bea imediat, pe stomacul gol. Acest remediu limpezeste urina, cicatrizeaza traiectul reno-urinar si alina durerea. Plamadeala de rasina de pin in alcool, combinata cu tinctura de ienupar si administrata dupa aceeasi metoda, este un elixir infailibil in toate cazurile de nefrita, cistita si uretrita. Se iau trei doze pe zi, in cazul bolilor cronice, si pana la sase doze, in cazul celor acute.
Hipofunctie a glandelor cortico-suprarenale, impotenta si sterilitate masculina – se consuma 4-8 linguri de sirop de pin pe zi, pe stomacul gol. Efectele apar in timp (minimum 2 luni), dar sunt foarte stabile. Dupa bolile care provoaca sterilitate secundara este foarte important sa se faca o cura cu acest sirop cu efecte foarte puternice asupra gonadelor. De asemenea, problemele care pot aparea din cauza disfunctiilor glandelor suprarenale: eczeme si boli de piele, boli autoimune, uscari ale mucoaselor, este recomandata cura cu sirop de ace de pin.
Bulimie (tendinta de a manca necontrolat) – atunci cand apare reflexul necontrolat de a manca, se mesteca 3-4 ace de pin verzi. De asemenea, inainte de masa, este indicat sa se mestece ace de pin, pentru a reduce astfel spontan cantitatea de hrana consumata. Seva acelor de pin are efecte miraculoase in reglarea apetitului.
Raceli frecvente, cistite recidivante, sistem imunitar slabit – se consuma de trei ori pe zi cate 2 lingurite de sirop de ace de pin, preparat cu miere.

UTILIZARI EXTERNE Rani, rani infectate – se aplica plamadeala de pin in alcool cu un tampon de vata. Preparatul se pune din abundenta, astfel incat sa formeze o crusta pe locul afectat. Cicatrizarea si vindecarea sunt rapide si nu lasa urme. In cazul ranilor adanci sau facute cu obiecte foarte murdare, se face o curatare foarte buna cu un tampon de vata inmuiat in tinctura, inainte de a lasa rana sa se cicatrizeze, sub actiunea rasinii de pin.
Astenie, convalescenta, dureri musculare – se fac bai generale cu extract de cetini de pin, dupa care se fac si frictionari usoare cu alifie de rasina de pin pe talpi, pe genunchi (in scobitura aflata la doua degete si jumatate sub rotula), pe umeri.
Reumatism – se fac bai fierbinti cu cetini locurilor dureroase (baia dureaza 20 de minute), dupa care se ung cu rasina. Atunci cand este frig afara sau cand vremea este umeda, se fac doua aplicatii cu alifie de rasina pe zi, pe articulatiile dureroase.
Hemoroizi – se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi, alifia de rasina, al carei mod de preparare a fost descris mai sus. Cu alifia ceva mai tare (se pune mai multa ceara) se fac mici supozitoare cu rol cicatrizant si antiinflamator.
Paraziti ai pielii (scabie) – se pune o mana de scoarta de pin tocata marunt intr-un litru de apa si se fierbe la foc mic, adaugand apa din cand in cand, vreme de 3-4 ore, pana cand ramane pe fundul vasului o pasta uniforma, usor lipicioasa. Cu aceasta pasta se ung zonele afectate. In prealabil, este bine sa se faca o pensulare cu plamadeala de rasina de pin in alcool.
Psoriazis – se ung zonele afectate, alternativ, cu alifie de rasina de pin si cu pasta din scoarta de pin, al carei mod de preparare a fost descris anterior.