Descoperirea pe fundul mărilor şi oceanelor, în zona mării libere, dincolo de limita exterioară a platoului continental, a unor importante zăcăminte care în condiţiile dezvoltării spectaculoase a tehnicii contemporane ar putea deveni în scurt timp exploatabile a adus în prim planul preocupărilor  statelor lumii, în special a celor cu o dezvoltare tehnologică mai puţin avansată, necesitatea stabilirii unor reguli de drept internaţional privind exploatarea acestei zone, astfel ca ea să nu se facă în beneficiul exclusiv al statelor dezvoltate, ci în folosul tuturor statelor lumii.

            Mai multe rezoluţii ale Adunării generale a O.N.U., începând cu deceniul al şaptelea, au instituit un moratoriu asupra exploatării fundului mărilor şi oceanelor, în aşteptarea convenirii unui regim internaţional şi au stabilit unele principii privind exploatarea acestei zone, declarată ca patrimoniu comun al umanităţii.

            Convenţia din 1982 asupra dreptului mării a stabilit regimul zonei care constituie patrimoniul comun al umanităţii, în sensul că în această zonă explorarea şi exploatarea resurselor sale trebuie să se facă cu participarea şi în beneficiul tuturor statelor şi popoarelor.

            Întrucât convenţia stabilea principii care exprimau îndeosebi punctul de vedere al; ţărilor în curs de dezvoltare, unele state dezvoltate nu au semnat sau au amânat ratificarea acesteia, astfel că în 1994 s-a încheiat un Acord privind aplicarea părţii a XI-a a Convenţiei din 1982, menţionându-se că ambele instrumente juridice trebuie să fie interpretate şi aplicate împreună atunci când este vorba de regimul zonei patrimoniului comun al umanităţii.

            Potrivit Convenţiei, nici un stat nu poate să revendice sau să exercite suveranitatea sau drepturi suverane asupra vreunei părţi a zonei sau asupra resurselor sale, după cum nici un stat şi nici o  persoană fizică sau juridică nu poate să-şi însuşească vreo parte a zonei sau a resurselor sale.

            Resursele zonei sunt inalienabile, drepturile asupra acestora aparţinând întregii omeniri. Zona trebuie să rămână deschisă utilizării paşnice de către toate statele, fără discriminări, indiferent dacă acestea sunt riverane sau fără litoral.Fiecare stat trebuie să vegheze ca întreprinzătorii, persoane fizice sau juridice care posedă cetăţenia sau naţionalitatea lor sau sunt controlate de acestea, să respecte întocmai regulile stabilite pentru exploatarea resurselor zonei, fiind răspunzătoare dacă nu au luat măsurile necesare în acest scop.

            Pentru rezolvarea problemelor privind exploatarea zonei prin convenţie se crează un mecanism instituţional format din: Autoritatea internaţională a teritoriilor submarine, o organizaţie internaţională, cu organisme corespunzătoare, prin intermediul căreia statele părţi organizează şi controlează activităţile din zonă în folosul întregii omeniri; Întreprinderea, care desfăşoară în zonă activităţi de explorare şi exploatare, de transport şi comercializare  a resurselor extrase; Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, care cuprinde camere speciale pe categorii de diferende, ca organism jurisdicţional.

            În zona internaţională a teritoriilor submarine orice activitate se poate desfăşura numai pe baza unei autorizaţii eliberate de Autoritate pe baza unor criterii economice stabilite într-o anexă a Convenţiei şi în Acordul din 1994.

            Activităţile pot fi desfăşurate fie de către Intreprinderea subordonată Autorităţii, fie de către statele părţi ori de persoanele fizice sau juridice aparţinând statelor, în asociere cu Autoritatea, şi privesc cercetarea ştiinţifică, explorarea şi exploatarea resurselor din zonă, indiferent de natura acestora.

            Statele părţi sunt obligate să asigure ca activităţile din zonă să se facă în mod eficient şi cu evitarea risipei, în aşa fel incât să se asigure  protecţia şi conservarea mediului marin, precum şi conform principiilor unei gestiuni comerciale sănătoase, preocupându-se de evoluţia armonioasă a economiei mondiale şi de evitarea oricăror dezechilibre în preţurile şi comerţul mondial, cu luarea în considerare în mod special a intereselor ţărilor în curs de dezvoltare şi a ţărilor dezavantajate geografic.

            De asemenea, în exploatarea zonei trebuie să se ţină seama de desfăşurarea normală a activităţilor din marea liberă (navigaţie, pescuit etc.), de regimurile juridice ale celorlalte spaţii marine şi în special de interesele şi drepturile statelor riverane în legătură cu zăcămintele minerale care se extind în zonele aflate sub jurisdicţia naţională a acestora sau dinspre aceste zone spre zona care formează patrimoniul comun al umanităţii.