Multiplele şi variatele probleme şi activităţi care apar în sfera RI nu pot fi rezolvate în totaliatatea lor de către şeful de stat şi de ministrul afacerilor ext. Întâlnirile în congrese, ca şi contactele bilaterale între conducerile de stat, nu asigură aprobarea decât a unui nr limitat de prob.Pe de altă parte tre asigurat elementul de continuitate în rel dintre state. De aici a rezultat necesitatea de a crea şi întreţine în starăinătate reărezentanţe ele statului care sunt însărcinate să negocieze şi să acţioneze în numele său. Aceşti mandatari, desemnaţi la început sub numele generic de agenţi diplom sau miniştri publici iar după aceea ca reprezentanţe sau misiuni diplom au ca sarcină: să acţioneze pt reglementarea prob pol-juridice existente între statele respective; să înreţină rel amicale sau cel puţin paşnice şi să asigure o stare normală a rel în general; să protejeze pe cetăţenii acestuia în străinătate şi interesele lor etc.

Pt conducerea şi org desfăşurării rel ext, statele au la dispoziţia lor o gamă întreagă de mij, în afară de organele din interiorul statului mai sunt necesare şi alte organe în exterior, care să contribuie în mod direct la întreţinerea şi dezv rel diplom, iar aceste organe ext poartă denumirea de reprezentanţe sau misiuni diplom.

Categoriile de reprezentanţe diplom se deosebesc în funcţie de anumite criterii:

-Dpdv al scopului putem avea reprezentanţă trimisă pt negocieri pol sau pt scopuri de ceremonial, la fel pt a marca un gest sau de a comunica unele schimbări în conducerea unui stat.

– Principala împărţire a reprezentanţelor diplom este acea facută în funcţie de durata lor: reprezentanţe diplom permanente şi temporare. Apărută iniţial in secXV in It , reprezentanţa permanentă a devenit forma cea m obişnuită chiar a reprezentaţii dipolm. Reprezentanţele nepermanente mai sunt numite şi diplomaţia ad-hoc. O categorie a reprezentanţelor speciale o constituie misiunile conduse de pers cu responsabilitate pol directă, este vb de vizitele făcute sau intrunirile la care participă personalităţile pol conducătoare, ca: şefii de guvern care incearcă să rezolve diferende pol majore sau miniştri de ext care reprez ţările lor la sesiunile regulate ale OI

Urmează apoi misiunile speciale propriu-zise (alc din pers desemnate pt indeplinirea unei anumite sarcini.)Misiunile temporare mai pot folosite şi în scopuri pol m directe sau in scopuri tehnice. O asemenea misiune poate fi folosită şi în ipoteza cand 2 guverne nu se recunos