Art. 38 menţionat din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie prevede în paragraful 2 că, în anumite cazuri concrete, dacă părţile în litigiu sunt de acord cu aceasta, Curtea poate să-şi bazeze hotărârile şi pe principiile echităţii. Din modul cum este formulat, rezultă că, în lipsa unei norme de drept, instanţa poate să-şi întemeieze hotărârea pe principii  de echitate.Folosite în  acest mod, normele echităţii nu devin ele însele norme de drept, deci echitatea nu capătă  caracter de izvor al dreptului, ci doar pe acela de temei al unei hotărâri judecătoreşti în lipsa unei norme de drept. Ea poate îndeplini, însă, un anumit rol în evitarea aplicării formale a unor principii sau norme de drept internaţional care ar duce la rezultate contrare justiţiei. Echitatea are, de aceea, dacă nu valoarea unui izvor de drept, cel puţin un important rol în crearea şi aplicarea normelor de drept, care trebuie să se bazeze întotdeauna pe principiile echităţii.