Referindu-se la „ doctrina specialiştilor cei mai calificaţi în dreptul public al diferitelor state”, Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie consacra doctrina ca izvor auxiliar al dreptului internaţional. Caracterul complex, adesea lacunar, contradictoriu sau imprecis al unor norme de drept internaţional determină ca rolul doctrinei, al opiniei juriştilor de drept internaţional de înaltă calificare, să aibă un rol foarte important în identificarea  unor asemenea norme, în stabilirea pe calea interpretării a conţinutului exact al acestora şi în sistematizarea lor.Deşi nu este un izvor de drept în sens formal, instanţele judecătoreşti internaţionale nefundamentându-şi deciziile pe opiniile juridice, ci pe dreptul pozitiv, doctrina are un rol creator, putând să aducă o contribuţie importantă la dezvoltarea dreptului internaţional prin analiza ştiinţifică a normelor sale în lumina principiilor şi a finalităţii dreptului. În cazul doctrinei se includ nu numai lucrările ştiinţifice elaborate şi opiniile individuale formulate de savanţi din domeniul dreptului internaţional, ci şi lucrările unor importante foruri ştiinţifice internaţionale, cum ar fi Asociaţia de Drept Internaţional şi Institutul de Drept Internaţional, în cadrul cărora au fost întocmite şi unele proiecte de codificare a dreptului internaţional. Un rol important în doctrina dreptului internaţional contemporan este atribuit Comisiei de drept internaţional a O.N.U. care, începând cu anul 1948, a adus o contribuţie apreciată la codificarea şi dezvoltarea dreptului internaţional prin proiectele de convenţii pe care le-a întocmit şi prin comentariile juridice la aceste proiecte, prin rapoartele elaborate de membrii comisiilor asupra unor probleme de drept de mare actualitate, ca şi prin opiniile exprimate în cadrul dezbaterilor ce au loc asupra problemelor ce fac obiectul activităţii sale.