După războiul franco-prusac din 1870-1871, Austro-ungaria a fost nevoită să se conformeze cu hegemoniaPrusiei în cadrul Imperiului German. În urma unificării Gwermaniei şi Italiei, căile de acces spre Vest au fost blocate pt Austro-ungaria. Centrul intereselor austro-ungare se tranferă de la Vest spre Est- în Balcani. Pentru atingerea acestui scop, Austro-ungaria a trebuit să diminueze influenţa statului ţarist în cadrulstatelor slave din Balcani. Pentru promovarea unei astfel de politici, Austro-ungaria avea nevoie de sprijinulGermaniei. Postul de ministru al afacerilor externe a fost ocupat de către contele Andrassi, care se pronunţa pentru o apropiere de Imperiul german. Deci, după 1871, distingem următoarele direcţii în cadrul pol.ext. promovate de către Viena:

· Combaterea politicii pan-slaviste promovate de către Rusia în Balcani;

· Reducerea raporturilor cu republica franceză-principalul duşman al Imperiului German;

· Apropiere de Germania, care avea nevoie de un aliat permanent;

· Implicarea mai activă în soluţionarea crizei orientale;

· Crearea unui climat politic favorabil pt implicare în politica internă a Serbiei independente:

· Atragerea statelor care s-au proclamat independenta la Congresul de la Berlin în sfera de influenţă austro-ungară;

· Consolidarea poziţiilor în Bosnia şi Herţegovina, în scopul creării unui cap de pod pt înaintarea în interiorul pen-lei.

O trăsătură a pol.ext. austro-ungare a constituit-ofaptul că, în urma creării monarhiei dualiste din 1867, diplomaţia vieneză trebuia să-şi coordoneze pol.ext cu principiile de pol.ext. a Ungariei în interior şi cu cele ale lui Bismark-în exterior.

Susţinând politica promovată de Bismark, Austro-ungaria a luat parte la crearea Alianţei celor 3 împăraţi (Rusia, Germania, Austro-ungaria), însă relaţiile dintre Austro-ungaria şi Imperiul Ţarist nu s-au dovedit a fi durabile.

Profitând de acutizarea relaţiilor ruso-turce, Austro-ungaria a reuşit să obţină acordul Rusiei cu privire la ocuparea Bosniei şi Herţegovinei, drept compensaţie pentru neutralitatea sa în decursul războiului ruso-turc. Acest acord a fost consolidat prin semnarea între Austro-ungaria şi Rusia a Convenţiei de la Budapesta-1877-şi confirmată de către Congresul de la Berlin din 1878. Din 1879 Viena începe ocuparea Bosniei şi Herţegovinei, operaţie care va cere un efort considerabil din partea diplomaţiei vieneze. În ianuarie, 1882, aici a izbucnit o răscoală împotriva ocupaţiei austro-ungare, care a fost înăbuşită.

La 7 octombrie, 1879 între Austro-ungaria şi Germania a fost semnat un acord secret cu privire la crearea unei alianţe austro-germane, îndreptată, în mod special, împotriva Rusiei. În 1882, la acord aderă Italia, definitivându-se în acest mod crearea Triplei Alianţe.