Partidele de orientare socialistă s-au constituit la sfârşitul sec. al XIX-lea – înc.sec. al XX-lea (PMSDR–1898, 1903; PSR-1902). In analiza activitatii partidelor din acea perioada trebuie evidenţiaţi factorii care au determinat specificul genezei şi pluripartitismului basarabian: Basarabia se afla sub ocupaţie străină; în administraţia de stat şi instituţiile publice şi obşteşti predominau reprezentanţii etnici ruşi; administraţia ţaristă promova o politică de rusificare forţată, interzicând activitatea oricăror instituţii naţionale publice; lipsa libertăţilor politice pentru majoritatea covărşitoare a populaţiei şi a unor veritabile instituţii reprezentative; competenţa limitată a Zemstvelor basarabene; predominarea alogenilor în cadrul populaţiei urbane; ponderea mică a burgheziei naţionale în componenţa burgheziei basarabene, în cadrul căreia predominau alogenii; numărul relativ mic al muncitorilor industriali; exprimarea şi apărarea intereselor naţionale ale românilor basarabeni, nu de către burghezie, ci de către intelectualitate; păstrarea de către populaţia autohtonă majoritară, în pofida politicii de rusificare a identităţii naţionale, alimentarea spiritului naţional al basarabenilor prin exemplul afirmării demnităţii naţionale a românilor în urma unirii principatelor Ţara Românească şi Moldova şi constituirii statului român; nivelul extrem de redus al ştiinţei de carte în rândul populaţiei basarabene de origine română. Cotele minime ale populaţiei româneşti în mediul urban şi nivelul redus al ştiinţei de carte au determinat şi nivelul extrem de redus al activismului politic al acestora şi mai cu seamă a populaţiei rurale. Activismul politic insignifiant al populaţiei de origine română a determinat şi rolul modest pe care l-a jucat aceasta în viaţa politică. Nivelul înalt al ştiinţei de carte în rândul alogenilor, şi politica de discriminare naţională promovată de ţarism au determinat activismul şi implicarea lor în viaţa social-politică.Majoritatea membrilor partidelor şi a organizaţiilor politice ce s-au constituit în această perioadă în Basarabia o constituiau alogenii, ceea ce a determinat şi influenţă mai mare a acestor partide în rândurile alogenilor. Pentru Basarabia, revoluţia rusă, Manifestul de la 17 octombrie au pus începutul pluripartitismului basarabean, apariţiei diferitor organizaţii social-politice, liberalizării politicii guvernului în problema agrară, au condus la revigorarea mişcârii naţionale. Revigorarea activismului politic în ţinut s-a produs deja la începutul anului 1905. Acţiuni de protest sporadice sunt atestate aproape în toate judeţele Basarabiei. Necesitatea stringentă a transformărilor sociale şi politice era reflectată în documentele de program ale majorităţii partidelor şi organizaţiilor politice deja constituite. Viaţa politică a Basarabiei repetă, în mare măsură, policromia politică a Imperiului rus, astfel, încât, în perioada 1905-1907, în ţinut apar mai multe organizaţii şi grupări politice. O bună parte din formaţiunile social-politice cоnstituite, aveau, însă, un caracter instabil, erau efemere şi nu se bucurau de un sprijin cоnstant din partea populaţiei. Procesul de cоnstituire a partidelor avea loc în perioada, când Basarabia nu dispunea de independenţă, având statut de gubernie, de aceea partidele cоnstituite, cu excepţia celor naţionale, nu erau altceva decât nişte structuri, secţii ale partidelor din Rusia. Paleta vieţii politice din Basarabia în această perioadă era deosebit de multicoloră. În provincie activau comitete ale majorităţii partidelor existente în Imperiul rus. Către anii 1905-1906, îşi anunţă prezenţa secţiile partidelor de orientare socialistă- ale Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, ale Partidului Socialiştilor-Revoluţionari; cele de orientare liberală: ale Partidului Constituţional-Democrat, ale Partidului Progresist, ale Uniunii 17 Octombrie. De asemenea, erau prezente structuri ale partidelor conservative pro-monarhiste – Uniunea Poporului Rus, Liga Patriotică Basarabeană, Partidul Centru. Un număr mare de partide au fost constituite de etnicii evrei, care, sub aspect ideologic înclinau spre doctrina socialistă, dar cu tentă naţională, printre care erau: Uniunea Generală Muncitorească Evreiească din Lituania, Polonia şi Rusia (Bund), Poalei Ţion, Partidul Evreiesc Popular (Volkspartei), Partidul Muncitoresc Socialist Sionist, Partidul Muncitoresc Socialist Evreiesc, Uniunea Apărării Poporului Evreu, Organizaţia elevilor Ţioine-Ţion ş.a.