Progresele ştiinţei contemporane au adus spaţiul cosmic în sfera colaborării internaţionale şi, ca urmare, şi a reglementărilor internaţionale, odată ce acesta a început să fie abordabil şi să prezinte interes pentru statele lumii. Punctul de început al erei cosmice este considerat anul 1957, când, la 8 octombrie, a fost lansat primul satelit artificial al pământului. La scurt timp, Adunarea generală a O.N.U. a creat  în 1958 un Comitet special pentru problemele spaţiului cosmic, în cadrul căruia s-au elaborat primele rezoluţii privitoare la principiile care trebuie să se aplice colaborării internaţionale în spaţiul extraatmosferic: Rezoluţia nr. 1721/1961 care consacră principiul libertăţii spaţiului cosmic şi Rezoluţia nr. 1962/1963 prin care s-a adoptat Declaraţia asupra principiilor juridice  care guvernează activitatea statelor în explorarea şi utilizarea spaţiului cosmic, pe baza cărora s-a adoptat în 1967 ceea ce a fost denumit „ tratatul spaţial”, intitulat „Tratatul privind principiile care guvernează activitatea  statelor în exploatarea şi utilizarea spaţiului extraatmosferic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti”.

            După adoptarea tratatului spaţial au urmat alte importante conventii internaţionale privind spaţiul cosmic:

            -Acordul cu privire la salvarea astronauţilor, reîntoarcerea astronauţilor şi restituirea obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic – 1968;

            -Convenţia asupra răspunderii internaţionale pentru daunele cauzate de obiectele lansate în spaţiul extraatmosferic – 1972;

            -Convenţia privind înmatricularea obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic – 1975;

            -Acordul asupra activităţii statelor pe lună şi pe celelalte corpuri cereşti – 1979.

            Din toate aceste instrumente juridice internaţionale se desprind, în afara unor reglementări specifice, de amănunt, unele principii şi reguli care se impun statelor atunci când desfăşoară activităţi în spaţiul cosmic:

            -Libertatea accesului la spaţiul cosmic, a exploatării şi utilizării acestuia de către toate statele în condiţii de egalitate;

            -Activităţile statelor în spaţiul cosmic trebuie să se desfăşoare  conform dreptului internaţional şi Cartei O.N.U.;

            -Folosirea spaţiului extraatmosferic trebuie să se facă exclusiv în scopuri paşnice, nici un stat nefiind în drept să plaseze pe orbita circumterestră sau în spaţiul cosmic armamente clasice sau arme de distrugere în masă;

            -Utilizarea spaţiului extraatmosferic trebuie să se facă în interesul întregii omeniri;

            -Nici un stat nu este îndreptăţit să-şi proclame suveranitatea  asupra spaţiului extraatmosferic, a lunii sau a oricărui alt corp ceresc, să le ocupe sau să le folosească în mod exclusiv.Luna şi celelalte corpuri cereşti sunt declarate patrimoniu comun al umanităţii;

            -Statele trebuie să coopereze şi să se ajute reciproc în tot ceea ce ţine de explorarea sau utilizarea spaţiului cosmic;

            -Proprietatea şi controlul asupra obiectelor lansate în spaţiul extraatmosferic revine statului care le-a înmatriculat;

            -Astronauţii trebuie consideraţi ca trimişi ai umanităţii  în spaţiul extraatmosferic, iar statele sunt obligate să le acorde toata asistenţa posibilă în caz de accident, de pericol sau de aterizare forţată pe teritoriul unui alt stat ori de aterizare în marea liberă;

            -Toate statele trebuie să aibă acces la datele ştiinţifice obţinute prin explorări spaţiale, la staţiile, instalaţiile, echipamentul şi vehiculele spaţiale de pe lună şi celelalte corpuri cereşti.

            Reglementările realizate până în prezent în domeniul spaţial sunt încă incomplete, ele vor fi, fără îndoială urmate de noi instrumente juridice care să reglementeze  şi alte aspecte ale relaţiilor tot mai complexe pe care progresul tehnico-ştiinţific le determină şi în acest domeniu.