Aplicarea acestui principiu presupune că Guvernul este autorizat de către Parlament să încaseze venituri publice şi să efectueze cheltuieli publice pe o durată de timp determinată, de un an (12 luni calendaristice) care corespunde exerciţiului bugetar. La expirarea acestei perioade, este necesară o nouă autorizare a Parlamentului pentru o altă perioadă de timp, pentru un nou an bugetar.
Conform principiului anualităţii, bugetul public trebuie aprobat în fiecare an de către Parlament.
Anualitatea permite Parlamentului să examineze proiectul bugetului public şi odată cu acesta să exercite şi controlul asupra politicii executivului.
Din punctul de vedere istoric, anualitatea bugetului este considerată prima regulă bugetară aplicată în practică.
Anul bugetar poate sau nu să coincidă cu anul calendaristic. Exemplu: Austria, România, Franţa anul bugetar coincide cu cel calendaristic, dar in Marea Britanie, Canada, Japonia nu se întâmplă acest lucru.
Principiul anualităţii nu semnifică numai intervalul de timp pe care parlamentul autorizează executivul să încaseze venituri publice şi să efectueze astfel de cheltuieli, ci şi aceea a perioadei de timp în care se execută bugetul public. Această perioadă poate să coincidă sau nu cu cea pentru care s-a aprobat bugetul.
În teoria finanţelor, se apreciază că execuţia bugetului public, respectiv încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor autorizate pentru fiecare an bugetar, poate fi organizată în două modalităţi alternative: sistemul exerciţiului bugetar; si sistemul de gestiune bugetară.
Legea finanţelor publice stabileşte că exerciţiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza normelor metodologice elaborate de Min. Finanţelor